Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: „Fato, unde vrei să dormi la noapte?”
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!
Pân` osmanul să-i dea verde, portofelul îi dispare,
O durere de dinţi (lipsă) din neanturi, brusc, răsare,
O durere criminală care creşte, creşte, creşte,
Cu viteză de Ferrari peste fălci i se lăţeşte
Săgetându-l înspre tâmple tenebroasă îl cuprinde
Şi din creştet până-n talpă ca o plagă se întinde,
Iar subit din tărtăcuţa-i se iţesc cucuie mari
Depăşind ca înălţime baobabii seculari.
La doi paşi de-osmanul nostru, o ţigancă mai bătrână,
Peste-o pungă cu seminţe tronând veşnică stăpână,
Observându-l că-şi blesteamă soarta crudă în pustiuri
Şi că lacrimi mari, tardive, curg pe barba-i, râuri, râuri,
Râde: “Spune bogdaproste că nu te-a târât prin lanuri,
Sau în vreo fântână seacă, prea departe de limanuri.
Mie mi-a ciordit din casă frigideru` şi-un covor,
E piranda lu` Şmenaru, nu e fată din popor!
(Dă şi mie, coane,-o sută, să mor io de mă prefac,
Merg ca martor şi la Circă, nu mă dau după copac)”
E snopit de tot osmanul, iar biştarii nu-i ajung
Nici de-o chiflă expirată şi oftează îndelung,
I-au şparlit din buzunare tot ce-avea, ultimii chiori,
Astfel o păţeşti când seara umbli beat cu capu-n nori.
Prins cu dreapta de o bârnă apărută-n drum, înaltă,
Îşi adună pălăria şi fularul laolaltă,
Ochii-i vineţi lăcrimează de durere (sau de vânt?)
Şi c-un icnet animalic se urni de la pământ...
În sfârşit ajunge-acasă, vila kitsch cu turle-n cer
Străluceşte de departe pe al urbei eşichier,
Alta nu găseşti de cauţi din Strehaia în Bali,
Străjuind intrarea, sumbru, bodyguardu` îşi zări,
Bâta lui de baseball, groasă, cu esenţe de alun
Te fereşte de belele chiar şi-n ultimul cătun.
- Bine mi-am găsit bârlogul, thanks, măritule profet,
Căci Allah e unul singur şi doar unul Mahomet!
Aşa murmurând osmanul, bucuria i se naşte
Când o haită de rotweilleri dă semnal că l-ar cunoaşte…
Timpul a trecut, osmanul a-nfipt ghiara, vultureşte,
Ilicit în zestrea ţării iar averea îi sporeşte,
Are-acum un supermarket, un hotel şi an de an
Dă petreceri grandioase cu bugete de sultan,
Nu îi stă nimic în cale, orice porţi i se deschid,
Ştie cui să-mpingă şpagă, demn vlăstar de Baiazid.
N-a uitat seara de care sumbre amintiri îl leagă,
Pe piranda lu` Şmenaru o visează noaptea-ntreagă,
Scos din minţi de dor, osmanul a tocmit pe-ai lui spahii
S-o găsească, vie, moartă, ori în munţi ori în câmpii,
S-a sfădit şi pe la şatre doar cu bulibaşe mari
Ca să scotocească bine până-n codrii de stejari.
Într-o zi, la poarta vilei, bate-un tuciuriu c-un băţ,
Culturistul de la pază îl descoase cu dispreţ:
- What`s up, doc?
- Nimic mâncaţi-aş! Sunt venit hăt din Banat
De piranda lu` Şmenaru să îi zic la împărat!
Namila îşi dă acceptul iar ţiganul de la cort
Intră ţanţoş drept în vilă, etalând slinosu-i port.
- Ce-i ţigane? întreabă-osmanul, ai vreo veste să-mi închini?
Spune repede, nepoate, nu mă ţine ca pe spini!
- Ia-mă-ncet, pupaţi-aş ciocu`, nu vezi că-s abia sosit?
Dă un vischi mic la mandea, ca un semn de bun venit!
De-mi serveşti nişte friptane nu zic nu, ba să mă ierţi,
Oi fuma şi o mahoarcă chiar cu riscul să mă cerţi.
Am venit la tine, şefu`, cu un plan ce-am pus la cale
Ca s-o prindem pe piranda, sclava visurilor tale,
Am nişte idei deştepte, dar rămâne între noi,
Nu vreau să se işte, coane, peste noapte vreun război!
- Tu eşti prea naiv, ţigane, la atâtea câte pot
Crezi c-o să mă-ncurc aiurea cu un găinar, c-un ciot?
Bă, tu n-ai habar în viaţă pe câţi zmei şaua am pus
Ocupându-mă de biznis de cu zori până-n apus,
Banul lângă ban, fârtate, se-nmulţeşte, se adună
Căci mă trag din seminţia ce-are-n steag o semilună,
Iarna mi-o petrec în Fidji, iară vara plec în Malta,
Top modele în jacuţi înşir una lângă alta,
Ieri am cumpărat în lizing câteva autocare,
Să le plimb, de-mi vine cheful, ba la munte ba la mare,
Banii de la proşti curg gârlă înspre mine, râuri-râuri,
Pot să fac din lapte ţuică, să scot apă din pustiuri!
Deşi fost-am o amibă pricăjită la-nceputuri
Astăzi euroii, falnici, îmi sunt paloşe şi scuturi,
Am colecţie completă de nunceakuri şi de săbii,
Chiar aseară, lu` bunicu, i-am donat vreo trei corăbii
Şi pe bune, bă ţigane, la câţi avocaţi am strâns,
În procesele penale sunt mereu de neînvins.
Dintr-un prăpădit sinistru ce tundea prin parcuri iarbă
Azi sunt rege-n astă urbe şi îmi râd, pe-ascuns, în barbă.
Zi-mi pe sleau care e şmenu`, ciripeşte de-ai vreun păs,
Ori vrei să te-ntreb de-a dreptul: “Mănânci, calule, ovăs?”
Nu mă face, că-mi pun zbirii să te-alinte c-un nunceak,
Orice-ai fi tu, mare mahăr, un ţigan sau un moşneag.
- Un ţigan? Da, barosane, dar ţiganul ce-l jigneşti
E mai şmecher decât alţii, nu-i uşor să-l mătrăşeşti!
Lasă ţâfna, fii cuminte, fi`ncă nici nu mă cunoşti,
Hai, adună-ţi toţi gealaţii, mercenari ce-i ţii ca oşti,
Omeneşte-mă, baştane, cu potol, ca pe-un oaspe,
Că sunt văr primar cu Ţeapă, care-şi zice şi Istaspe,
Ăla care vinde ciungă mai încolo, lângă pod,
Profitând şiret de granguri ca de ultimul nărod.
Deci, s-o prindem pe pirandă, astăzi, zău, nu ne mai scapă,
Şade-ntr-un bordel, la şatră, fără bec şi fără apă.
Însă treaba e cam naşpa, nu că vreau să te-nspăimânt:
Cinşpe cuţitari stau strajă la chilia-i de pământ!
Tu gorilele adună-ţi, hai s-o ştergem, val-vârtej
Ia şi-o trupă antitero (cică ăştia-s mai viteji)
O vrei grabnic pe pirandă fi`ncă pata ţi s-a pus,
Dacă-ţi etalezi şi muşchii poţi s-o legi pân` la apus.
În schimb, vreau să-mi dai de-a moaca, ce-ai p`aci, cupru şi fier
Ca să-l vânz la “Colectare”, să ajung şi io boier.
Jur! Să-mi moară puradeii şi borţoasa şi tot neamu`
Dacă ea până diseară n-o să-ţi spele, tandră, geamu`!
Însă, ca să nu te facă vreun guşter de poveste,
Nu uita să iei cu tine antiglonţuri d-alea, veste,
Ia-ţi şi-un tanc, că nu se ştie, de-or să-ţi stea în faţă zid
Să-i dobori ca pe popice, doar eşti neam de Baiazid!
În sfârşit osmanu-şi strânge mecenarii cu mult zbucium,
Fin`c-avea numai un fluier, n-apucase să-şi ia bucium,
Bine echipaţi cu bâte, lanţuri, săbii (chiar şi-o coasă),
După ce-au urcat în Jeepuri, pleacă-n noaptea-ntunecoasă...
Au ajuns curând la şatră. Osmanlâul face-un semn,
Toţi coboară din gipane, doar ţiganul, om nedemn,
Stă pitit după tufişuri, cu burtoiul la pământ,
Aşteptând deznodământul, ocrotit de ploi şi vânt.
Mercenarii, duri, atacă, vin ca boabele de grindeni,
Vin din faţă, vin din spate, vin en-gros de pretutindeni,
Cerul plin de nori mulatri se întunecă a ploaie,
Parcă ştie că la şatră se încinge o bătaie...
Osmanlâul fără scrupul e cuprins tot de turbare
Şi ordonă genocidul de la mic până la mare,
Mercenari din Legiune ce-au făcut prin Franţa oaste
Bat, metodic, tot ce mişcă, dau la cap şi sfarmă coaste,
Cuţitarii se-nfierbântă, se porneşte-o bătălie
Ca în “Cei şapte magnifici” când pe deal, când pe câmpie,
Ei căruţele cu corturi fără veste le răstoarnă,
Peste fân şi peste zdrenţe nişte motorină toarnă,
Totul arde, zici că-i torţă ce preschimbă-n lavă gerul,
Iară fumul asimptotic prinde-n funii roşii cerul,
Osmanlâul e în frunte, c-o mânie-ngrozitoare,
Ca Van Damme în plină formă dă din mâini şi din picioare,
Pârnăiaşii nu se lasă, ei din mături îşi fac suliţi,
Câte-un porc jegos guiţă, e răzmeriţă pe uliţi!
Mercenarii-şi umflă muşchii. Ordonaţi, vin în şiraguri,
Cad în roiuri nesfârşite, ca albinele în faguri...
În ăst timp, într-o chilie şade calm, netulburată,
Chiar piranda lu` Şmenaru. Încropeşte o salată,
Cu o coajă de banană şi un ou stricat în mână,
Pentr-o ciorbă ar traduce şi din greacă în română,
Iar pe masă, plin de larve, un borcan cu gem de prune
Vrea să-l dea cadou lu` sor-sa, când o fi să se cunune.
Osmanlâul observând-o a rămas încremenit
Parcă însuşi “Terminator” peste nas l-ar fi pocnit.
El rememorează iute amintiri una şi una
Până când, peste coclauri, adormită, iese luna,
Dar piranda, hoţomană, ca trezită brusc din somn
Face pe mironosiţa, descântându-l, blând, pe domn:
De ofelie privirea pironită-i pe o carte
Ce-a găsit-o-n tomberoane, aruncată, nu departe.
“Şed amu` chircit pe vine
(Aş hali nişte măsline)
Da`...îţi scriu, cu pix, o carte
Că-mi eşti, iubi, prea departe,
Să-mi trimiţi, pliz, o nuga,
Dacă eşti un cineva
Cel mai cel din branşa ta!
Cutreier poienele,
Îmi boiesc sprâncenele,
Doar m-o prinde-un cintezoi
Să m-arate şi-n Plaiboi,
Să-mi pozeze flamurile,
Io să-mi scutur ramurile,
Să-mi boţească penele,
Io să-i spăl izmenele,
Şi-ntr-un fel simandicos
Să-ntorc dosu` la Cristos
Că-i prea surd şi ofticos”
Când osmanul a văzut-o declamând precum rapsozii,
S-a-nvârtit de unul singur ca un câine-n jurul cozii:
- De ce oare sunt aicea? Ce voiam? Pe cine caut?
(Şi-n timpanele-nfundate-i răsunau muzici de flaut)
- N-o să-i zic lu` mândra asta nici un “du-te mai încolo!”
Azi empatizez cu Rocky, mă împac şi cu Apollo,
Plec mai bine la Safari, poate-mi pică un mistreţ,
Poate scriu, dacă-s beat mangă, chiar şi un letopiseţ,
Suferinţele lui Werther le trăiesc mai toţi nerozii,
Să mă deghizez în Goethe, să m-afund în mâlul prozii?
Să-mi dezvolt musculatura la tăiat de brazi şi paltini
Ori făcând pe Moş Crăciunu` să-mpart daruri, după datini?
Ştiu, am folosit bazooka, terci e toată şatra voastră,
Văd că am produs ravagii, situaţia-i albastră,
Însă vreau să-ndrept greşeala. Mâna zânei o s-o cer,
O să-i dăruiesc pirandei cel mai trendy giuvaer!
Nu contest c-au tăvălit-o prin tufişuri toţi tembelii,
Poa` să facă şi trotuarul drept în faţa cafenelii!
Se retrag toţi mercenarii. Cuţitarii cu-a lor suliţi
Pleacă la ciordit poşete. E iar linişte pe uliţi...
Ca pe o marionetă dirijată ferm de funii,
Pe osman piranda-l ţine prins în plasele minciunii,
Ea l-a luat de soţ pe fraier. Naş Patriciu, liberalul
Cel curat ca o fecioară şi mai pur decât cristalul,
Cel ce bea doar apă plată şi nu intră-n cafenele
Le-a făcut cadou un Maibach plus o geantă cu lovele.
Stând la masă în bodegă beau un Heineken şi cuget,
Care dintre personaje e mai ticălos, mai buget:
Matracuca lui Şmenaru cea expertă-n şiretlicuri
Ori osmanul ce avere a făcut vânzând nimicuri?
Cel care văzând în stradă o monedă veche, calpă,
O ridică brusc de parcă n-ar avea pingele-n talpă?
N-ai să vezi un ins ca ăsta, cu fairplay să recunoască:
”Eu sunt doar un neica nimeni, un râios cu ochi de broască”
Cămătarii plini de-osânză îşi trimit cu ranga solii
Să recupereze grabnic de la vreun naiv, toţi polii
Şi ascund, pe la chindie, părăluţele-n scufie,
Căci aşa le este datul, singura filozofie,
Banu-l fac lovind cu pumnul, însă n-au prea multă minte,
În vocabularul zilnic zac timide cinci cuvinte,
Prin senate, parlamente îşi găsesc prea lesne locul,
Când politica e curvă ei sunt peştii ce-i fac jocul,
Iar apoi stau la oglindă, îngâmfaţi, să se admire,
Bat obrazul ca tovalul pretinzând că e subţire,
Ciorditorii, pârnăiaşii, toţi au sânge de roman,
Fi’ndcă au cerşit pe vremuri chiar în hală, la “Traian”,
Au uitat că ani de-a rândul scotoceau doar prin gunoi,
Astăzi ei sunt stâlpii ţării, iar gunoiu-l ducem noi!
Bani întoarce cu lopata orice fel de stârpitură,
Dacă ai tupeu cu carul te agiţi şi dai din gură,
La alegeri toţi ca unul te votează, idioţii,
De ciolan când vine vorba din neant sar patrioţii,
Toate feţele de pernă, papagalii şi guşaţii
Au ajuns să-şi facă zestre pe cocoaşa bietei naţii...
Suntem noi fanii lui Guţă? Manelişti inculţi şi fameni
Au inoculat prostia în dovleacul multor oameni,
Indivizi cu stil de grotă, nesimţite creaturi,
Scot doar kitsch-uri maneliste din mirositoare guri,
Prăvălesc pe capul nostru doar ruşine şi ocară,
De-aia tineri de valoare fug cu traista-n băţ din ţară.
Ne-a ajuns câţi inşi bezmetici injectaţi cu drog în vene
Din merţane opulente fac la stop semne obscene,
Dacă ştii să pupi temeinic şi cu râvnă drept în dos,
O s-ajungi, fără tăgadă, dintr-un cerşetor un boss!
Dive strâmbe şi grăsane se dau bine cu pomadă
Şi călcând ca raţa-n străchini ies în Jeep la promenadă,
Le-nsoţeşte vreun ministru cu figură de copil
Care etalează ţanţoş cât chibritul, un mobil,
Au uitat aceste fee cu mişcări de curtezană
Că dormeau iarna trecută în metrou pe la “Romană”...
Iarăşi deşteptat din gânduri sorb nervos din berea rece
Şi mă-ntreb când nebunia ce ne mistuie va trece,
Când parlamentarii noştri cu promisiuni aruncă
Urmăresc binele ţării ori o halcă roz de şuncă?
Românaşul e un haplea, lesne e a-l înşela,
Un cioban fugit din stână greu se poate cizela,
De-aia stăpânesc acuma cioflingarii peste ţară
Şi o jecmănesc cu sete, fie iarnă fie vară,
La alegeri, asta-i soarta, ne-am făcut un obicei
Să instaurăm la cârmă numai loaze şi mişei,
Care zâmbitori, dar sadici, au o singură pornire:
Să ne lase-n aia goală pân` să prindem noi de ştire!
N-au de gând eroi să fie, să rămână-n veci prin cronici,
De cei mulţi îi doare-n spate, îi sfidează cruzi, ironici,
Chiar de vine don Becalli şi-o să dea cu barda-n ei,
Tot or să rămână-n urmă alte turme de mişei...
Dacă-ţi faci o socoteală şi stai bine să aduni
Tot mai bine-i în Canada că e joi sau că e luni!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu