Descoperirea, descrisă pe larg într-un articol publicat în Astrophysical Journal Letters, confirmă o teorie mai veche, potrivit căreia câmpul magnetic al Terrei are capacitatea de a capta particule de antimaterie, informează bbc.co.uk.
Oamenii de ştiinţă afirmă că un număr mic de antiprotoni există în spaţiul dintre centurile de radiaţii Van Allen, ce conţin materie "normală".
În opinia savanţilor, cantitatea de antiprotoni existentă în acel spaţiu ar putea fi totuşi suficientă pentru a alimenta motoarele pe bază de antimaterie ale viitoarelor nave spaţiale.
Antiprotonii au fost detectaţi de satelitul Pamela, lansat în anul 2006, cu scopul de a studia natura particulelor puternic încărcate energetic emise de Soare şi din afara sistemului nostru solar, denumite "radiaţii cosmice".
Aceste particule de raze (radiaţii) cosmice se pot ciocni de moleculele care alcătuiesc atmosfera terestră, dând naştere unor "ploi de particule".
Multe dintre particulele de radiaţii cosmice sau "fiicele" pe care acestea le creează sunt prinse între centurile de radiaţii Van Allen (internă şi externă) - regiuni în formă ovală, unde câmpul magnetic terestru le ţine captive.
Unul dintre obiectivele satelitului Pamela a fost acela de a identifica un număr mic de particule de antimaterie, printre particulele de materie obişnuită, mult mai numeroase, precum protonii şi nucleele atomilor de heliu.
Specialiştii au observat, de exemplu, că, atunci când satelitul Pamela trece printr-o regiune denumită anomalia magnetică din Atlanticul de sud, savanţii detectează de câteva mii de ori mai mulţi antiprotoni decât ar detecta în mod obişnuit, în urma descompunerii unor fluxuri de particule.
Oamenii de ştiinţă afirmă că aceasta este dovada faptului că o anumită centură de antiprotoni - asemănătoare centurilor Van Allen - ţine acei antiprotoni împreună, cel puţin până când aceştia se întâlnesc cu particule de materie din atmosfera terestră, moment în care se anihilează reciproc, dând naştere unor raze luminoase.
Centura descoperită reprezintă "cea mai abundentă sursă de antiprotoni din apropierea Terrei", afirmă Alessandro Bruno de la Universitatea Bari din Italia, coautor al acestui studiu.
"Antiprotonii captivi se dezintegrează în timpul interacţiunii lor cu moleculele din atmosferă, în special la altitudini joase, unde anihilarea reciprocă devine principalul mecanism de dezintegrare", a explicat Alessandro Bruno.
"La altitudini mari, de câteva sute de kilometri, rata de dezintegrare este semnificativ mai mică, permiţând existenţa unei cantităţi mari de antiprotoni", a adăugat savantul italian.
Profesorul Bruno consideră că, pe lângă faptul că noua descoperire a confirmat teoria ce a prezis de multă vreme existenţa unor astfel de centuri de antimaterie, particulele de antimaterie ar putea deveni o sursă de combustibil pentru viitoarele nave spaţiale - o idee analizată şi într-un raport alcătuit de Institute for Advanced Concepts din cadrul NASA.
sursa:http://www.mediafax.ro/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu