Prin intreaga lume circula nenumarate povesti, proverbe, superstitii si legende despre aceste indragite creaturi, reflectand atitudinea oamenilor fata de pisica dea lungul istoriei. Primele pisici imblinzite au fost in Egiptul antic,
pisica fiind considerata animal sacru, cei ce omorau o pisica erau pedepsiti cu moartea.
In Egipt, in secolul VI i. Hr., armata persana, sub conducerea lui Cambise, a asediat Pelusium-ul (Thisseh din ziua de azi), insa au intalnit o rezistenta inversunata a egiptenilor. Atunci Cambise a ordonat soldatilor sa captureze cat mai multe pisici,
iar dupa aceasta au atacat din nou, folosind pisicile pe post de scut. Pentru a nu rani pisicile, egiptenii s-au predat si astfel armata persana a castigat batalia.Vechile documente situeaza Egiptul ca prima tara din lume in care a fost domesticita pisica,
ea bucurandu-se de o protectie speciala si de toate onorurile posibile.
Inaltata pe piedestalul divin, ea simbolizeaza dragostea, intelepciunea si maternitatea, fiind obiectul de veneratie al faraonilor.
Zeita lunii si a fecunditatii era reprezentata printr-un cap de pisica, in timp ce zeul soarelui era infatisat sub chipul unui motan.
O alta legenda vine din Arabia. Se spune ca pisica preferata a lui Mahomed a adormit pe maneca hainei sale, iar acesta a preferat sa taie o bucata de material decat sa o trezeasca. Drept recunostinta, pisica i-a facut o plecaciune, iar profetul,
mangaind-o pe spate de trei ori, a dat privilegiul tuturor pisicilor sa cada intotdeauna pe cele patru labe.Arabii o adorau, Coronul o idolatriza, iar musulmanii, care au considerat intotdeauna cainele ca un animal necurat si impur, au inceput sa respecte pisica …
pentru ca si Mahomed iubea pisicile.
Europa a cunoscut pisicile mult mai tarziu.
In Japonia, pisica, a fost chemata impreuna cu toate celelalte creaturi pentru a asista la intrarea lui Budha in Nirvana. Deoarece aceasta a adormit pe drum si a intarziat la ceremonie, Budismul antic ii invata pe oameni sa ocroteasca toate animalele, in afata de pisici.
In Europa circula o alta legenda, numita “legenda podului diavolului”. Aceasta spune ca locuitorii unui sat i-au promis diavolului ca daca acesta ii va ajuta sa construiasca un pod, sufletul primei fiinte care va trece podul, va fi al lui. Episcopul satului,
reuseste sa salveze sufletele credinciosilor, convingand o pisica sa treaca prima peste pod.
In mare Imperiu Roman, pisicile erau proscrise.
Sub domnia lui Ptolomeu al XV-lea, un soldat roman a fost pur si simplu linsat pentru plimbarea unei pisici.
De-abia pe timpul reginei Cleopatra, pisicile au putut fi introduse si la Roma si admise in marile orase.
Din tarile occidentale, o singura tara a deschis usile si s-a grabit sa adopte pisica: Elvetia.
Salvarea pisicilor au fost insa … sobolanii.
O data cu aparitia groaznicelor epidemii de ciuma, pisica s-a dovedit singura arma eficace care putea sa se opuna acestui flagel.
In Kalevala, Finlanda, epopeea nationala finlandeza, povesteste despre o vrajitoare care intra in casa unei familii si, cu ajutorul unei vraji, ii ia pe toti intr-o sanie trasa de o pisica uriasa si ii duce la marginea tinutului Pohjola,
tinut despre care se spunea ca era lumea noptii si a spiritelor rele.
In Olanda circula o superstitie, care spune ca cine nu iubeste pisicile se va casatori, sau daca nu, cand va muri, va fi dus la cimitir pe ploaie.
Se mai spune ca, in Grecia antica, Venus a indeplinit dorinta unei pisici de a fi transformata intr-o fata, pentru a putea fi cu baiatul de care era indragostita. Desi avea infatisare umana, in momentul in care un soarece a trecut prin fata ei,
aceasta a sarit ca o adevarata felina in urmarirea prazii.
In Polonia, una din legendele nationale, spune ca deoarece stapanul i-a aruncat puii in rau, o pisica si-a exprimat disperarea printr-un mieunat sfasietor. Vazand durerea pisicii, salciile si-au intins ramurile in apa, pentru ca pisoii sa poata iesi pe mal.
De atunci, in fiecare primavara, salciile nu infloresc, dar, in amintirea acelei intamplari, acestea se umplu de inflorescente acoperite de un puf moale, ce seamana cu blanita pisoilor. Din acest motiv, li se mai spune si “mâtisori”
Pasarea Phoenix la greci
Pasare alegorica ce renastea din propria cenusa. Aceasta seamana ca forma cu vulturul,dar se deosebeste de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpura si aur(doua culori nobile si cu o evidenta semnificatie simbolica), ceea ce o face mai frumoasa decât cel mai minunat paun.Are o longevitate extraordinara, ce difera de la autori la autori, unii afirmand ca traieste de la 500 la 1300 de ani. Este singura din specia ei, desi nu se poate reproduce.Atunci cand lunga sa viata este pe terminate si pasarea isi simte sfarsitul, aceasta isi face un cuib din plante aromatice si tamaie; da foc apoi cuibului, se intinde, arzand odata cu cuibul, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele iintr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la sanctuarul din Heliopolis.
Pasarea Phoenix la egipteni
Cunoscuta vechilor egipteni si ca Benu, pasare mistica, care simboliza nemurirea, si care (potrivit traditiei din Heliopolis) a aterizat pe colina primordiala aducând lumina zeului solar Ra Atum. Înfatisata sub forma unui bâtlan sacru care poarta coroana zeului Osiris, reprezenta puterea de regenerare (auto-creare) si de resurectie. Grecii au asociat-o pasarii Phoenix, emblema ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa.
“Daca iei un caine flamand si ii dai de mancare, nu te va musca, aceasta este cea mai Mark Twain
importanta diferenta intre caini si oameni.” Mark Twain
Potrivit unei legende foarte vechi, imediat dupa ce Adam a fost alungat de Dumnezeu din Paradis, a fost inconjurat de animale salbatice, in fruntea carora se afla un caine urias. Primul om a cerut ajutorul Divinitatii, care l-a sfatuit sa se apropie de caine si sa-l mangaie.
Adam i-a ascultat sfatul, iar cainele s-a intors impotriva fiarelor, aparandu-l. In felul acesta, cainele a devenit primul prieten si protector al omului pe pamant.
Secolul al VI-lea i.Hr. ne dezvaluie un val de cuceriri ale regilor Ahemenizi. Potrivit unei legende, Kir I, cel mai mare dintre regii Ahemenizi, fusese hranit cu laptele unei catele. Astfel, cainii erau foarte pretuiti si chiar erau considerati sfinti!
Au urmat, in secolul al IV-lea i.Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare in drumul sau spre India si era celor mai mari batalii si campanii de cucerire. In secolul al VI-lea, Asia Centrala a fost cucerita in intregime de catre turci, care si-au infiintat propriul stat in anul 551. In aceasta perioada, cresterea vitelor avansase, pastorii avand in continuare nevoie de un prieten loial. Iar acesta nu putea sa fie decat... cainele!
Atitudinea fata de caini s-a schimbat brusc in secolul al VII-lea i.Hr. o data cu cucerirea Asiei Centrale de catre arabi. Daca ahemenizii considerau cainii drept fiintele cele mai sacre, arabii, avand in vedere credinta islamica, ii priveau ca pe niste animale murdare si pagane. In consecinta, atitudinea fata de cel mai bun prieten al omului se schimbase radical: cainii agresivi erau pur si simplu ucisi, iar cei linistiti si loiali fata de stapani erau pastrati.
In Romania se spune ca atunci cand abandonezi un caine o sa ai parte de o batranete lipsita de dragostea si ajutorul copiilor si ca moartea te va gasi singur si amarat.
Daca lovesti un caine batranii spun "cum il bati tu si copii tai or sa te bata pe tine".
Daca pe langa casa ta vin pisici si tu le lasi sa moara de foame se spune ca "acea casa o sa fie plina de greutati si nefericiri" daca insa ai mila si drag de ele se spune ca "alunga relele si aduc numai zile bune si batraneti lungi si linistite"
Zambim in coltul gurii atunci cand batranii dau din cap si spun aceste vorbe insa in spatele lor sunt niste adevaruri grele si mai ales...greu de acceptat. Daca disecam vorbele de mai sus ajungem la concluzia "ce semeni aia culegi".Rautate si invrajbire, egoism? pai daca asta ai facut toata viata cum ai vrea sa ai parte de ceva bun? este legea firii pe care batranii o mai stiu...sau macar o parte din ei.
Caii, creaturi puternice, independente, dotate cu inteligenta si spirit deosebit, fac obiectul multor bazme fiind cel ce-l insoteste pe om in victoriile si in munca lui. Calul se numara printre cele mai indragite animale. Vreme de sute de ani, pentru oameni, caii domesticiti au fost foarte pretiosi. Erau folositi pentru calarie, pentru a trage carutele, calestile sau carele de razboi.
Erau simboluri ale puterii si bogatiei. Viteza, puterea, eleganta si frumusetea i-au facut sa fie asociati cu zeii. Nu e de mirare ca sunt aproape nelipsiti din povesti si legende unde au primit chiar puteri speciale: aripi cu care pot zbura, cornuri fermecate, rapiditatea "vantului si gandului".
Unele legende spun ca primii cai au fost creati de Poseidon, zeul marilor. Pe timp de furtuna, valurile inspumate pot fi comparate cu niste cai de spuma alba. Carul de aur al zeului grec Helios, Soarele, este tras de noua cai albi, inaripati, care varsa foc pe nari. Despre Odin, cel mai important dintre zeii popoarelor nordice, se spune ca avea un cal cu opt picioare, iar Selene, zeita Lunii, calarea in inaltul cerului pe calul sau alb-stralucitor.
Unul dintre cei mai faimosi cai inaripati, Pegas, a creat "izvorul inspiratiei" lovind cu copita in pamant. Bland si credincios, a fost de folos mai multor eroi din mitologia greaca. In cele din urma a fost primit cu onoare in "grajdurile cerului" si a fost transformat in constelatie.
Printre caii fermecati se numara si unicornul. Una dintre cele mai frumoase fapturi fantastice - are infatisarea unui cal alb si elegant, avand pe frunte un corn lung si spiralat. Se spune in povesti ca acest corn are puterea de a vindeca si de a transforma o apa otravita intr-una buna de baut. De aceea vanatorii sunt mereu pe urmele sale incercand sa-l ademeneasca cu ajutorul unei fete foarte frumoase.
Nici Fat-Frumos din povestile noastre n-ar reusi sa treaca peste incercarile grele daca n-ar avea un ajutor de nadejde: calul fermecat ce se hraneste cu jaratic si poate zbura "peste noua mari si noua tari" cu viteza gandului.
Bunicii nostrii aveau de regula in ograda si un cal iar acesta(ca toate animalele din ograda) trebuia neaparat sa fie mandru, frumos si gras asa cum sta bine unei case de oameni gospodari.
Se spune despre cai din batrani ca asa cum e de puternic al tau cal atat de puternica ai tineretea si toate fortele binelui iti sunt alaturi si asa arata calul tau asa o sa arati tu la batranete. De altfel cand copii vizeaza cai, bunicii le spun de regula ca sunt ingerii lor pazitori
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu